DOXXA

Astazi m-am trezit cu o buna dispozitie molipsitoare. Din momentul in care am iesit din casa, am inceput sa impart zambete si voie buna oamenilor necunoscuti de pe strada, taximetristului, colegilor de munca si prietenilor. Se mai intampla sa te trezesti fericit, fara sa ai vreun motiv anume si atunci cel mai dragut este sa imparti cu ceilalti oameni din jur. Amuzant, dar si ciudat in acelasi timp este ca atunci cand esti fericit parca totul iti iese exact cum vrei tu, starea buna de spirit atrage elemente pozitive in viata noastra, probabil pe principiul karmic “ce semeni, aia culegi”. Iar acum sa revenim la munca, afara e o zi frumoasa, soarele straluceste, iar eu am o groaza de provocari azi, la care sper sa fac fata cu brio.

Acuze sau laude? Poti face fata ca individ ambelor pareri, fara sa te simti  mai prejos sau sa te supraapreciezi? Individualitatea este lucrul care ne-a diferentiat de secole. Ne expunem parerile care ne sunt sau nu acceptate, incercam sa ne impunem cu forta, fara sa realizam ca avem pareri diferite asupra unui subiect dezbatut, ca e vorba de “Lacul lebedelor” a lui Tchaikovsky sau “Istoria artei egiptene” sau o carte de Sandra Brown, categoric fiecare persoana implicata in discutie va veni cu parerea sa personala, asociata subiectivismului propriu. Ne nastem, primim o educatie elementara (pe care suntem datori sa o perfectionam), acumulam cunostinte, ne formam o oarecare cultura si totusi, din tot ce acumulam nu pastram decat o parte – ideile, perceptiile, conceptiile pleaca in cea mai mare masura din mediul in care traim. Asta poate insemna ca nu suntem destul de puternici sa ne formam singuri? … tendinta de copiere exista dintotdeauna, la fel si cea de emulare pe dorintele celorlalti pt a fi acceptati (asa cum multi tineri se apuca de fumat ca activitate sociala si de acceptare in grup), dar nu despre asta e vorba. Eu sunt o persoana exagerat de sincera, de cele mai multe ori brutala, nu in exprimare, cat in atingerea, de multe ori, a punctelor sensibile ale oamenilor… pur si simplu ranesc oamenii din jur printr-o abordare mult prea directa. Mi s-a spus, nu doar  o data, ca nu stiu sa fiu o persoana diplomata… diplomatia adica subtilitatea, siretenia, arta de a-i convinge pe ceilalti de parerile proprii este la un mic pas de manipulare. Si da, merge ireprosabil in politica unde e normal sa existe falsitate, dar sa fii fals in viata ta de zi cu zi? ambiguu? sa creezi diversiuni? sa iti aduci “victimele” inspre o stare de splin acutizat? Din punctul meu de vedere diplomatie = manipulare = omiterea partiala sau totala a unui adevar prin raspunsuri evazive, prin neacordarea unui raspuns direct la o intrebare directa, creand o diversiune si direcţionand conversatia catre un alt subiect. Diplomatia la locul de munca este un pupincurism mascat, unde tragi cu dintii de desuurile sefului pt a nu fi inlaturat din institutie… adica simti nevoia de o apreciere excesiva pt a-ti atinge fix scopul egoist de a urca pe scara ierarhica nu prin merit, cat prin simpatie, parerea mea sincera este ca oamenii care folosesc tehnica asta au o oarecare lipsa a increderii de sine si o frica de asumare a raspunderii in fata adevarului. In trecut arta diplomatiei era similara cu arta de a purta o conversatie cu cineva, de a putea folosi in avantajul tau slabiciunile adversarului. In ziua de azi, eu cred ca trebuie sa ai tact, educatie si sa fii intr-o oarecare masura spilcuit pentru a sti sa vorbesti in societate, bineinteles cu persoane pe care nu le cunosti e bine sa adopti diplomatia. In viata personala ca sa se poata naste o relatie bazata pe sinceritate, cred ca trebuie inlaturata aceasta falsitate. De-a lungul timpului am cunoscut fel si fel de oameni din toate paturile sociale, dar ce mi s-a parut surprinzator este ca acei “oameni diplomati” sunt cei care te judeca cel mai mult si sunt cei care-si formeaza o parere fara sa aiba rabdarea sa te cunoasca, bazandu-se pe o parere superficiala. Instinct sau mediocritate? Eu prefer sa fiu acel animal primat, acea persoana rebela in viziunea multora, dar ciudat cu o educatie sanatoasa, care nu va inceta sa uimeasca prin parerile sale dintre cele mai contradictorii. Eu una, imi voi purta “A-ul” in piept cu mandrie, pt ca cine ne accepta, ne accepta asa cum suntem. Nu exista om perfect, noi suntem perfecti prin insusi imperfectiunile noastre, ele ne diferentiaza si ne genereaza unicitatea.  “Cat despre mine, tot ce stiu este ca nu stiu  nimic” dupa cum bine spunea Socrate!

M-am amuzat copios azi cand am citit mailul acesta si m-am gandit sa-l impartasesc cu voi, sa va amuzati la fel de tare. E un pamflet  de-a rasu` plansu` care portretizeaza “indeletnicirile” unui functionar public platit din bugetul nostru.

NU SUNT EU AUTORUL, LA O SCURTA CAUTARE PE GOOGLE, AM GASIT PERSOANA CARE A SCRIS – Dan Popa .

Jurnalul functionarului public

9:35
- Am ajuns la serviciu. In fata biroului meu, 50 de ciudati au facut o coada. M-am prefacut ca incep sa-i bag in se ama , dupa care am bagat cartonul cu “Revin imediat” si mi-am scos integramele.
10:00
- Cica vor sa ne taie primele si bonusurile. De la 40 de milioane o sa ajungem la 20??? E o crima! O s-o sun pe Nuti sa facem greva. Nenorocitii aia din fata ghiseului sunt inca tot acolo. Par rezistenti.

10:20
- Deschid usor geamul de la ghiseu. Un bou imi intinde o Milka, sa-i pun o stampila. Hahaha…Pentru o Milka poate cel mult sa imi indrept rictusul….
10:50
- Am sunat-o pe Nuti. Maine doar amenintam cu greva. Poate poiimaine sa facem greva, ca sa avem timp sa mergem la Mall. Nu inteleg ce tot ii dau astia inainte cu deficitul bugetar. Ce sa-ti spun, ne-au gasit pe noi vinovati…..niste magari.
11:05
- Ziua de luni e cea mai dificila. A trebuit sa-mi limitez pauza de masa intre ora 11 si 13, ca doi tampiti de la coada incepusera sa vocifereze. Primului i-am spus sa revina luna viitoare ca nu gasesc stampila, iar celuilalt i-am spus ca nu ne merge sistemul informatic. Da-i in ma-sa de prosti.
16:20
-“Plata nemeritata acordata la Stat”, din 5 litere. E “spaga” sau”prima”? Sa-l sun pe sef sa intreb.
16:25
- Gata frate, programul. Cat sa stea si un om la serviciu?????? Am impresia ca sunt franta.
MARTI
9:50
- Am intarziat putin din cauza ca m-a lasat BMW-ul. Ce ciudat. BMW e firma privata si uita ca si ei gresesc. De ce atunci sar toti pe bugetari cand se intampla sa gresim si noi??? Am pus in fata ghiseului cartonul de marti. “Programul de azi cu publicul se anuleaza din cauza capsatorului, suspect de gripa porcina”. Am auzit un vaier din fata ghiseului. O fi crapat vreun ghertoi? Asta este, nu suntem highlanderi…
9:55
- O sa ma duc sa ma de-stresez putin, la Cotroceni Mall. Mi-am luat banii pentru munca de teren si vreau sa-mi cumpar un palton si vreu doua costumase, ca sa nu fac greva imbracata ca o toapa.
10:25
- E imposibil sa mai lucrezi cu unii idioti. A venit unul transiprat sa isi plateasca nu stiu ce impozite. I-am spus sa se duca dracului cu srl-ul lui cu tot si sa ma caute cand o sa miroase frumos. Mi se duce dreaq tot Yves Rocher`ul…
11:00
Gina mi-a adus ultimul racnet de telefon mobil. In graba, i-am pus unui imbecil stampila gresita, asa ca l-am trimis acasa sa mai vina cu un formular. Daca ne da prima de stress, imi cumpar si eu un mobil din ala si-i iau si lui fiu-meu. N-o sa saracesc din 1500 de euro, la urma urmei…
11:05
- Pauza de masa
15:00
- Am revenit. Am mancat cam mult, asa ca sunt obligata sa ies putin sa ma plimb, ca sa se aseze mancarea.
16:10
- Am revenit la birou si le-am spus ghertoilor care inca asteptau (hahaha, cat de tampiti sunt…) sa vina miercuri, intrucat oameni suntem si nu ma simt foarte bine.. Au inceput vreo doi sa strige ceva, dar nu-i auzeam ca aveam castile de la mp4 player in urechi.
16:12
- Am sunat sa-mi comand gentutza Gucci. A trebuit sa intru pe Internet si am obosit. Ma duc acasa.
MIERCURI
9:30
- Seful a zis ca oamenii rai vor sa ne restructureze si ca ar fi bine sa facem greva, ca sa aratam cat de uniti suntem. Mimi si cu mine vom fi in primele randuri, ca suntem cele mai frumoase din Directie. O sa avem si o panza mare pe care o sa scriem la misto ca avem un salariu de 900 de lei (hahaha, cam cat cheltuim sapt ama nal prin Malluri) si ca de unde sa ne mai taie din salarii? Pe Fifi au pus-o sa planga in timp ce o sa pichetam Mall-ul sau ce dreaq vor sa pichetam. Fifi e impresionabila tare si plange la comanda.
10:00
- Pregatirile pentru greva intra in liniutza dreapta. Au angajat si 50 de homelesii sau someri cum naibii le spune, care sa vina cu copiii in brate sa urle una-alta. Le da cate-un senvis, un ceau cald si cate 5 lei, ca suntem in criza.
12:15
- Cat de batut in cap sa fii ca sa ti se spuna ca nu lucram azi cu publicul si tu sa nu pricepi si sa urli ca tampitul ????
Un mafiot din ala care are o firma privata, ca cica sa-i eliberez nu stiu ce adeverinta. Siiiiiigur ca da. I-am psus ca-l rezolv, sa ma sune prin septembrie. A dreaq privatii astia…N-ar da Statului profiturile lor, ca sa aiba si ama ratii de bugetari o ama rata de prima…Numai pentru ei vor totul ! Pai sa mai ajuti niste nenorociti din astia ????
13:05
- Am pus cartonul cu “Pauza de mese” si am plecat la coafor. Sunt curioasa daca au remarcat pluralul si realizeaza cat dureaza sa iei mai multe mese…
16:00
- Am venit. Le-am strigat prin geam sa-mi spune ce vor si incercam sa ghicesc dupa voce cam cati ani are cel care imi vorbeste. Ala care se milogea sa-i incasez impozitul parea tanar.. Sa plece dreaq la munca, nu sa stea la mila Statului ca sa isi achite darile!
16:10
-Le-am strigat ca oricum glumeam si ca nu am vreme de ei, fiind ocupati cu lestructuralea. Am plecat acasa, ca inchide la Mall.
JOI
10:30
- Ei, am ajuns mai tarzior azi, dar sunt in toane bune. Pe primii 10 de la coada i-am pus sa imi cante ceva frumos, daca vor sa ii servesc. Din pacate, dupa 10 minute mi s-a stricat cheful si n-am mai vrut sa-i servesc. Cred ca s-au suparat, dar le-am inchis geamul ghiseului si am plecat la contabilitate sa-mi iau primele..
12:55
- Fantastic. Aproape doua ore mi-au trebuit sa ma conving ca e joi. Aveam senzatia ca e sambata si exact cand sa plec acasa, seful mi-a spus sa mai stau cateva minute, ca sa vedem cum facem cu greva. Am stat, dar ne deranjau teribil idiotii aia de dincolo de geamul ghiseului. Regret ca s-a abrogat pedeapsa cu moartea!!!!
14:15
- Fantastic. Pe Mimi au refuzat-o sa isi aduca pe post de experti pe cei 3 copii, pe motiv ca nu au voie sa angajeze persoane care nu au implinit 6 ani. Unde am ajuns !!!???
Ma duc acasa, sa-mi revin
VINERI
12:00
- Azi e zi scurta.
12.05
Azi a fost zi scurta

Este un pasaj mai mult decat amuzant primit intr-unul din spamurile zilnice, din e-mail,  de la oamenii care muncesc pt tara si popor si care ne distreaza pe noi astia de stam acasa.

Astazi vorbim de pofta barbatului de a-i arata femeii. De a-i arata masculul din el. Si ma refer, mai ales, la chestiile mecanizate. De fiecare data cand un mascul intalneste o femeie vrea sa-i arate ceva. Si daca se nimereste prin zona si un atelaj care scoate zgomot si fum… aia e, ii arata el ei…!

Uite, de exemplu atunci cand vine vorba de masini… el tocmai si-a cumparat un… un… hai sa spunem ca si-a luat o masina. Oricare. Caci, in problema asta nu conteaza… Si se suie ea in masina, el la volan. Omu’ nu mai sta sa schimbe vreo vorba, nu-i arata ca are navi mare sau oglinzi incalzite, ii da cu a-ntaia si gazul jos!

Masina se smuceste de pe loc ca turbata, rotile scartaie, ea da cu capul in tetiera, ii zboara picioarele in sus, intinde mainile disperata sa se agate de ceva, telefonul mobil ii sare din brate si ajunge undeva sub scaunul lui, el schimba a doua! Si da-i! Face rondul la Universitate cu un mare scart de roti, ea da cu capul de geamul lateral, el indreapta masina si-i da cu a treia, se baga pe banda 1 pe langa taximetristi, ea se apleaca sa-si caute telefonul dar cand el schimba banda o ia prin surprindere si da cu ochiul in laterala scaunului lui – isi racaie retina de velurul in doua culori – el franeaza isteric la intermitent (la Inter, la dreapta, stopul clipoceste), masina se opinteste in gume, fata aluneca pe scaun si da cu genunchii in torpedo, el smuceste la dreapta de volan si-i da cu a doua sec, ea da cu cotul in cotiera si-i zboara capul in stanga, el baga din nou a treia si… da-i!

Si tot asa, pe Batistei prima la dreapta pe la Petromul ala din spatele TNB, acolo-s gropi, el nu incetineste, da-i! Ea topaie prin masina ca micul pe gratar, sanii ii se zbat disperati prin bluza, capul i se balangane in toate partile, el face dublu-dreapta si iese iar la Universitate, unde franeaza violent la stop, ea da din nou cu genunchiul drept in torpedo si cu stangul in butoanele din bord… el zambeste mandru si fericit ca a cracanat-o… ea incearca sa-si aranjeze ciumafaia de par din cap, isi mangaie cucuiul de la tampla dreapta si in acelasi timp genunchii batuti de torpedo… Ea isi blesteama ziua in care s-a nascut… el e convins c-a dat-o gata… Na, pisi, asta inseamna barbat!

Sau, uite, cand vine vorba de motociclete… el tocmai isi da ultima carpa peste rezervorul unui Kawa ZX10 (turbat utilaj!) si ea coboara mandra de la scara 2 a blocului B23 din Berceni. El, echipat complet, casca Shoei noua e cocotata strengareste in varful capului, ea, intr-o fustita scurta si o bluza decoltata, cu parul intins serios cu placa…

El se cracaneaza si se suie, ea isi agata putin toculetele in scaritele din spate dar reuseste pan’ la urma sa ia utilajul intre picioare (stiu la ce va ganditi in timp ce zambiti, buey!), el porneste uzina, ii tranteste prima treapta la cutie si pana sa apuce crestina sa-l ia cum trebuie in brate… vrruuuum – blana! El e agatat bine de coarne, ea isi infige disperata unghiile in combinezonul omului simtind ca-i pleaca curuletul spre spate, el ii da a doua si-n continuare gaz – blana, ea geme si i se smuceste capul pe spate de reuseste sa vada numarul de inmatriculare, el incepe sa faca pe Oltenitei slalom printre masinile in mers, ei ii scapa picioarele din scarite si incepe sa bicicleze incercand disperata sa-si agate din nou toculetele in scarite, speriata ca va zbura pe gardul de la Bellu! Trecere de pietoni, el se baga intre masinile dintre banda 1 si 2 si franeaza brusc incordand bratele, ea nu se asteapta la asta si, neavand nici casca in cap (Te dau doar o tura mica, pisi.), isi turteste nasul, buzele si fruntea in cocoasa omului, parul ii sare din cap, sanii i se turtesc in zona rinichilor lui… el pleaca din nou turbat de pe loc, ei i se smuceste capul pe spate dar, cu ochii beliti, reuseste sa vada urmele rujului intins de buzele ei strivite ceva mai devreme de spatele lui, el ii da a treia sec si iar gaz, ea beleste ochii si incearca sa vada cate ceva dar in ochiul stang ii intra o buburuza, un tantar tembel i se zbate in ochiul drept, incepe sa strige disperata dar ii intra o musca pana in strafundurile gatului si se ineaca, el da sec trei-doi-unu si franeaza in OMV-ul de la Sura Mare (hai ca-i zic cum ii zice lumea acum, Pieptanari, Eroii Revolutiei, in spate la City Mall).

Ea descopera ca are rimel pe dinti si ruj in ochi, parul din cap arata ca un mop scapat dintr-un tren de mare viteza iar rochita si fustita au facut schimb de locuri (acum se gandeste ca funduletul ei a fost privit hulpav de toti soferii depasiti in timpul cursei nebune catre… nicaieri), iar el, el, mandru si semet, descaleca bidiviul ce face cat 1.000 (vorba vine, are 1.000 cc) si o priveste mandru si usor condescendent… Vezi, pisi, prin ce trec eu in fiecare zi?

Sau putem vorbi de jet-ski, de ATV (faza cand trece pe langa tine prin padure un el la coarne, cu un zambet malefic pe fata, si ea, cu ochii cat farul de la tren si cu un urlet care-i iese, parca, din fundul stomacului e deja clasica), putem vorbi de orice are motor si poate duce doi oameni in spate… de fiecare data barbatul se chinuie sa bage groaza in fata, convins de faptul ca ea va fi atat de speriata incat il va vedea pe el, masculul-feroc, un adevarat stanc de care ar trebui ea sa tina cu dintii…

E, sau nu e asa?

Deoarece,in dimineata asta am citit unul din cele mai bune articole scrise in ultimul timp,  pt ca exprima exact dezgustul meu fata de societatea din ziua de azi si de oamenii care nu mai apreciaza nimic, ci doar inghit orice cacat le arunca presa de scandal, m-am decis sa impartasesc articolul scris de Alice Nastase si cules de pe Kudika.ro .

“Poti servi in fiecare dimineata cafeaua alaturi de Alice pe www.cofeechat.ro
Ne jelim vedetele cu aceeasi indarjire pe care am pus-o in bataile noastre de joc. A fost nevoie sa moara Michael Jackson ca sa ne aducem aminte de anii maretiei sale, dupa ce, mai bine de un deceniu, planeta intreaga s-a distrat pe seama nasului lui.

Cu o luna inainte sa moara Laura Stoica, facuseram cu ea un interviu si o sedinta foto. De amplasat undeva, in interiorul revistei. Laura m-a intrebat, delicata, daca nu cumva as putea s-o asez si pe coperta. Dar eu m-am scuzat ferm, precizand ca am ceva deja stabilit, in vreme ce in minte mi se invarteau considerente legate de audienta, de marketing, de procente din vanzari care atarna de notorietatea vedetei asezate pe coperta. Apoi s-a intamplat nenorocirea. Iar eu am avut o zi si o noapte in care m-am intrebat daca nu cumva acum ar fi momentul sa fac coperta pe care si cantareata si-ar fi dorit-o. “O sa ai vanzari fabuloase!”, mi-au spus toti colegii mei jurnalisti, care nu s-ar fi incarcat cu pacatul alegerii, nealegerii mele.

N-am facut niciodata o coperta cu Laura Stoica, dar acum ma uit in jur ca exista festivaluri care ii poarta numele, si glasul ei este considerat un reper. Inainte sa moara, producatorii de spectacole sau emisiuni cam strambau din nas cand auzeau de ea.

Ma uit cu uluire cum poporul care a adorat-o pana mai ieri pe Mihaela Radulescu e gata acum sa o linseze. Am uitat cu totii cum asteptam o saptamana s-o vedem cum apare imbracata la emisiune si ce coafura si-a mai facut. Am uitat de inovatiile pe care ea le-a adus pe ecran, de emisiunile despre teatru sau despre cele in care facea bungee-jumping. De cartea ei care s-a vandut in nestire. Clevetim doar despre relatia ei cu Dani Otil, despre divortul ei cu tambalau. Eu insami m-am uitat cu mila la ea cand am vazut cum televiziunea careia i-a ridicat rating-urile si averile a ales sa-l invite pe fostul ei sot s-o descrie, cu desfrau de amanunte, la ora de maxima audienta, la Observator. Mi-a fost mila nu de postura in care “ai ei” s-au dezis de ea, pregatindu-i debarcarea, ci de ridicolul explicatiilor pe care le-a dat chiar ea presei, cum ca nu colegii, in niciun caz patronii, ci doar un antenist antipatic a organizat operatiunea de inceput al sfarsitului, fara ca superiorii lui sa aiba habar…

O iubesc pe Marilyn Monroe, si as vrea sa o apar de relele lumii. Dar nu se mai poate. Mi-e draga Britney Spears, si nu stiu cum sa fac s-o scutesc de hlizeala planetara pe seama ei, desi ii ascultam cu totii cantecele si lacrimam. Mi-e ciuda pe lumea asta in care numai cate o moarte mai e in stare sa ne zgaltaie din nesimtire, sa ne mai aduca in suflet un dram de respect.

Si ma intreb: ce facem? Asteptam sa moara si Raduleasca, sa putem sa ne amintim ca am adorat-o ani si ani la randul? Trebuie sa cerem destinului sa-i matraseasca pe oamenii pe care i-am admirat si iubit, care au iesit din rand, care s-au remarcat, apoi ne-au cazut in dizgratie, ca sa ne amintim ca ei sunt si au fost dintotdeauna mai buni ca noi, mai curajosi, mai speciali?

Text de Alice Nastase”

As pune o intrebare simpla unei mase de oameni moarta adunata la un concert: De ce ati dat banii, cand alti oameni si-ar dori sa isi vada idolii, oamenii pe care-i apreciaza de atata timp, iar voi care ati ajuns acolo va bateti joc, uneori stand cu spatele inspre artist? E trist, stiti de ce? Ca aveti impresia ca sunteti mai buni, sau artistii, niste clovni care au venit sa va faca sa radeti. Sincer, sunteti doar niste ratati, voi astia care va bateti joc. Uitati-va in propria oglinda ca sunteti niste NIMENI si niciodata nu veti fi mai mult!